Dictionar

Năiem

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (slavon. наѥмъ, наимъ)

1. (reg.) chirie.

2. salariu.

3. uium pentru măcinat.

4. (var.) naim, năim.


Năiemnic

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (slavon. наиємьникъ)

1. persoană care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă; angajat, (înv., pop.) năimit.

2. (var.) naiemnic, năimnic.


Năimi

Parte de vorbire: vb. tr. (înv., pop.)
Origine: (din năiem „chirie”)

1. (și refl.) a (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.

2. a închiria (de la cineva sau) cuiva bunuri mobile sau imobile; a arenda.

3. (Transilv.) a mitui.

4. (var.) (înv. și reg.) a nămi, (înv.) a năiemi, (reg.) a năcmi, (reg.) a nimi.


Năiemnic

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (slavon. наиємьникъ)

1. persoană care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă; angajat, (înv., pop.) năimit.

2. (var.) naiemnic, năimnic.