Dictionar

Rezultate secundare (Nativ,):

Antigerminativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + germinativ)

1. substanţă care împiedică germinarea plantelor.


Donativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. donativum)

1. dar în bani acordat soldaţilor de împăraţii romani, la urcarea lor pe tron.


Nativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)

1. adj. (despre elemente chimice) care se găseşte (liber) în natură, necombinat cu alte substanţe; pur2. înnăscut; natural.

2. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen.


Nativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nativisme)

1. denumire dată acelor sisteme filozofice care atribuie ideilor şi principiilor de activitate umană un caracter înnăscut.

2. concepţie proprie mişcării social-politice a autohtonilor din colonii, care revendică revenirea la puterea local-tradiţională.


Nativist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. nativiste)

1. I. referitor la nativism, teorie care consideră percepția spațiului și timpului este înnăscută și nu dobândită treptat.

2. II. adept al nativismului.

3. (antonim) genetist.


Nativitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nativité)

1. caracter nativ, înnăscut.

2. calitate de a fi locul de origine.

3. zi de naștere a cuiva; (specializat) naștere a lui Iisus Hristos.


Acroblasteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)

1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


ALELO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. allélo- cf. gr. allelon „alternativ, reciproc”)

1. „alternativ, reciproc”.


Alternant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternant)

1. care alternează.

2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.

3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.


Alternanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)

1. însuşirea de a alterna.

2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.

3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.

4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.


Alternativă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alternative)

1. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud.

2. fiecare dintre cele două opțiuni ale unei alternative; soluție alternativă.

3. (rar) succesiune a două lucruri care revin rând pe rând; alternanță.