Rezultate secundare (Nativ,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + germinativ)
1. substanţă care împiedică germinarea plantelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. donativum)
1. dar în bani acordat soldaţilor de împăraţii romani, la urcarea lor pe tron.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)
1. adj. (despre elemente chimice) care se găseşte (liber) în natură, necombinat cu alte substanţe; pur2. înnăscut; natural.
2. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nativisme)
1. denumire dată acelor sisteme filozofice care atribuie ideilor şi principiilor de activitate umană un caracter înnăscut.
2. concepţie proprie mişcării social-politice a autohtonilor din colonii, care revendică revenirea la puterea local-tradiţională.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. nativiste)
1. I. referitor la nativism, teorie care consideră că percepția spațiului și timpului este înnăscută și nu dobândită treptat.
2. II. adept al nativismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nativité)
2. calitate de a fi locul de origine.
3. zi de naștere a cuiva; (specializat) naștere a lui Iisus Hristos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)
1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. allélo- cf. gr. allelon „alternativ, reciproc”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternant)
1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alternative)
1. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud.
2. fiecare dintre cele două opțiuni ale unei alternative; soluție alternativă.
3. (rar) succesiune a două lucruri care revin rând pe rând; alternanță.