Dictionar

Rezultate principale (Navigație,):

Navigaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navigation, lat. navigatio)

1. conducere a unei (aero)nave; navigare.

2. ştiinţa şi tehnica de a conduce o (aero)navă; nautică.

3. ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer.


Rezultate secundare (Navigație,):

Aeronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.


Astronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.


Circumnavigaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. circumnavigatio, fr. circumavigation)

1. călătorie pe mare în jurul unui continent sau împrejurul lumii.


Electronavigaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électronavigation)

1. (mar.) metodă de navigaţie costieră cu ajutorul aparatelor electrice de navigaţie.


Radionavigaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radionavigation)

1. navigaţie care foloseşte procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigaţie radio.


Aeronautic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.

2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.


Aeronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.


Astrocompas

Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + compas)

1. instrument de navigaţie în mările polare care indică direcţia cu o alidadă ce vizează un astru.


Astronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.


Baliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)

1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.

2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.


Cabotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabotage)

1. navigaţie maritimă de-a lungul coastei între localităţi apropiate.