Rezultate principale (Navigație,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navigation, lat. navigatio)
1. conducere a unei (aero)nave; navigare.
2. ştiinţa şi tehnica de a conduce o (aero)navă; nautică.
3. ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer.
Rezultate secundare (Navigație,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)
1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. circumnavigatio, fr. circumavigation)
1. călătorie pe mare în jurul unui continent sau împrejurul lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électronavigation)
1. (mar.) metodă de navigaţie costieră cu ajutorul aparatelor electrice de navigaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radionavigation)
1. navigaţie care foloseşte procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigaţie radio.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)
1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + compas)
1. instrument de navigaţie în mările polare care indică direcţia cu o alidadă ce vizează un astru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)
1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)
1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.
2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabotage)
1. navigaţie maritimă de-a lungul coastei între localităţi apropiate.