Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. nas/o/-, cf. lat. nasus)
1. „nas”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nasal)
2. (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului.
3. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas.
5. s. n. armătură a coifului care apăra nasul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nasalité)
1. particularitate a unui sunet de a fi pronunţat pe nas.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. nasaliser)
1. tr. a pronunţa pe nas (un sunet).
2. refl. (despre sunete) a căpăta un caracter nazal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nazaréens)
1. pl. denumire dată de evrei primilor creştini.
2. adepţi ai unei secte de fanatici creştini din Ungaria şi SUA.
3. grup de pictori germani instalaţi la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (năzări)
1. faptul de a i (se) năzări cuiva ceva.
2. (concret.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amidopyrine)
1. medicament din antipirină, cu acţiune febrifugă şi analgezică; piramidon; aminofenazonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anticollagenase)
1. enzimă care neutralizează colagenaza.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (cf. germ. antinazistisch)
1. (persoană) care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipyrine, germ. Antipyrin)
1. medicament amărui, antipiretic şi analgezic; fenazonă, analgezină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aspirer, lat. adspirare)
1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunţa un sunet, întovărăşindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).