carambol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. carambole)

1. (la biliard) bilă roșie.
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.

conflict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
2. ~ armat = război.
3. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii.

contemplativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contemplativité)

1. caracter contemplativ.
2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.

dezacord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désaccord)

1. lipsă de acord, de armonie; neînțelegere, diferend, disensiune.
2. (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare.

diferend

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. différend)

1. deosebire de păreri, neînțelegere, dezacord; dispută.

discordie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. discordia)

1. dezbinare, neînțelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă.