Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + îndoielnic)
1. care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil.
2. (antonime) nesigur, șovăitor, șovăielnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. certo, lat. certus)
1. sigur, neîndoielnic, neîndoios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évident, lat. videns)
1. (şi adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (garanta)
1. (despre mărfuri, obiecte etc.) a cărui funcţionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător.
2. (adv.) sigur, neîndoielnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. peremptorius, fr. péremptoire)
1. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic.