Dictionar

Neîntrerupt, -ă

Parte de vorbire: adj., adv.
Origine: (ne- + întrerupt)

1. (care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit.

2. (prin ext.) permanent.

3. (var.) (fam.) nentrerupt.


Automişcare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samodvijenie)

1. mişcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societăţii şi gândirii, determinată de cauze, de contradicţii interne proprii tuturor obiectelor şi fenomenelor.


Câmp

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.

2. munca ~ului = lucrarea pământului.

3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.

4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.

6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.

7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).

8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).

9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.

11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.

12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.

13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.

14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.

15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.

16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.

17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.

18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.


Circula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. circuler, lat. circulari)

1. a se mişca, a se deplasa; a umbla; a fi în mişcare neîntreruptă, a curge într-un circuit.

2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi.

3. a fi în uz.


Consecutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consécutif)

1. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv.

2. complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.


Consecutivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (consecutiv + -itate)

1. urmare neîntreruptă, succesiune.


Continuitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. continuité, lat. continuitas)

1. faptul, însuşirea de a fi continuu.

2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.

3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei.

4. (anton.) discontinuitate.