neatenție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + atenție)

1. lipsă de atenție; absență, distracție.
2. atitudine, gest etc. care trădează lipsă de atenție; neglijență.
3. (antonim) atenție.

absenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.

disipaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissipation)

1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.
2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.
3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.
4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.
5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.
6. (var.) (înv.) disipațiune.
7. (antonime) atenție, disciplină, economie.

distracţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distraction, lat. distractio)

1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament.
2. neatenţie.

inadvertenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inadvertance, lat. inadvertentia)

1. greşeală din neatenţie.

lapsus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. lapsus)

1. incapacitate momentană de a-şi aminti ceva.
2. eroare accidentală în cursul vorbirii sau scrierii, folosirea unui cuvânt în locul altuia, datorită oboselii, emoţiei, neatenţiei etc.

greșeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (greși + -eală)

1. abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine; (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție).
2. faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva.
3. (loc. adv.) fără ~ = perfect, ireproșabil, fără defect.
4. (loc. adv.) din ~ = din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar.
5. (var.) (înv.) greșală, (reg.) greșa, (reg.) grișea.