Dictionar

Iluziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. illusive)

1. care se referă la o iluzie (adesea folosit în sensul unei așteptări nereale sau al unui scop sau rezultat de neatins); iluzoriu.


Intact, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intact, lat. intactus)

1. neatins, neştirbit; întreg.


Intangibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intangible)

1. care nu poate fi atins; de neatins.


Intuşabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intouchable)

1. de neatins, intangibil.