Dictionar

afolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affolé)

1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
 

agriotimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agriothymie)

1. (med.) tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă.
 

aliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat.
3. a înnebuni.
 

alienație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliénation, lat. alienatio)

1. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență.
 

amoreza

Parte de vorbire:  vb. refl. (învechit)  
Etimologie: (amorez)

1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se înamora.
2. a se ~ lulea = a se îndrăgosti la nebunie.
 

calitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)

1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept.
5. (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal.