Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affolé)
1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agriothymie)
1. (med.) tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)
1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliénation, lat. alienatio)
1. tulburare gravă a funcţiilor psihice; nebunie; demenţă.
Parte de vorbire: vb. refl. (învechit)
Origine: (amorez)
1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se înamora.
2. a se ~ lulea = a se îndrăgosti la nebunie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. qualité, lat. qualitas)
1. sinteza laturilor şi însuşirilor esenţiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însuşire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însuşire a unei judecăţi predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situaţie, poziţie, titlu, condiţie care constituie sau dă un anumit drept.
5. (şah) diferenţa de valoare dintre un turn şi un nebun sau un cal.