Parte de vorbire: adj. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. embêtant)
1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débrouillage)
1. acțiunea de a (se) debruia; debruiere.
2. capacitatea de a ieși din necazuri, din situații jenante.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. persécuter)
1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.
Parte de vorbire: s.f. pl. (I. reg.; II. înv.)
Origine: (I. ngr. πονος; II. nec.)
1. I. necazuri, supărări, neplăceri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izbi)
1. acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură; izbit, izbitură.
2. (fig.) lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri.
3. (fig.) impresionare a cuiva de către ceva sau cineva.
4. (pop.) asemănare cu cineva.
5. (fig.) pedepsire.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (necăji + -tor)
2. care duce o viață grea; chinuit, muncit.