Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT necessarius
2. FR nécessaire
4. DE notwendig; unbedingt nötig
5. RU необходимый
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. nécessaire, lat. necessarius)
1. I. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil.
2. care permite îndeplinirea unei sarcini.
3. strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop.
4. (matematică) care este teoretic indispensabil pentru ca o propoziție să fie adevărată.
5. II. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva; ceea ce este util și suficient, care face posibilă realizarea unui lucru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécessariens)
1. pl. sectă religioasă din Anglia care neagă libertatea voinţei, considerând că oamenii acţionează conform predestinării lor.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. nécessairement)
1. fără a putea face altfel; în virtutea unei obligații, a unei constrângeri impuse; fără posibilă intervenție a voinței, a liberului arbitru; în mod necesar; inevitabil.
2. (var.) necesariamente, necesarminte, (înv.) necesariemente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)
1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adaptateur)
2. specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérophore, lat. aerophorus)
2. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroréacteur)
1. reactor la care carburatorul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat.