Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + clar)
1. care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine.
2. nesigur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + clarificabil)
1. care nu poate să fie clarificat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + claritate)
1. lipsă de claritate, inclaritate.
2. idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ambiguus, fr. ambigu)
1. cu mai multe înţelesuri; echivoc, confuz, neclar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confus, lat. confusus)
1. neclar, imprecis, nelămurit, nedesluşit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezarticula)
1. (despre membre, oase) scos din articulaţie.
2. (fig.) cu mişcări necoordonate; dezechilibrat.
3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. équivoque, lat. aequivocus)
1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înţelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ésopique)
1. propriu lui Esop, referitor la Esop.
2. stil ~ = stil sibilinic, neclar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantasme, gr. phantasma)
2. (fig.) imagine, privelişte neclară, ireală.
3. produs al imaginaţiei, himeră.