Dictionar

neclar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + clar)

1. care nu se vede, nu se distinge sau nu se înțelege bine.
2. nesigur.
 

neclarificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + clarificabil)

1. care nu poate să fie clarificat.
2. (anton.) clarificabil.
 

neclaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + claritate)

1. lipsă de claritate, inclaritate.
2. idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă.
 

ambiguu, -uă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ambiguus, fr. ambigu)

1. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar.
 

confuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)

1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
 

dezarticulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezarticula)

1. (despre membre, oase) scos din articulație.
2. (fig.) cu mișcări necoordonate; dezechilibrat.
3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar.
 

echivoc, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. équivoque, lat. aequivocus)

1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înțelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
 

esopic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ésopique)

1. propriu lui Esop, referitor la Esop.
2. stil ~ = stil sibilinic, neclar.
 

fantasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasme, gr. phantasma)

1. fantomă (1).
2. (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală.
3. produs al imaginației, himeră.