Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. indigne)
1. care nu este demn; nevrednic.
2. dezonorant.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disqualifier)
1. tr. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora.
2. a exclude dintr-o competiţie (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc.
3. refl. a-şi pierde calificarea profesională.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inavouable)
1. care nu este avuabil; care este de nemărturisit; neavuabil.
2. (prin ext.) care constituie o rușine; ruşinos, nedemn; neavuabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. index)
1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indignité, lat. indignitas)
1. calitatea unei persoane nedemne; lipsă de demnitate; nemernicie.
2. ceea ce face pe cineva nedemn de a primi un bun material sau un titlu de recunoaștere.