Dictionar

neesențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după engl. non-essential)

1. care nu constituie partea cea mai importantă a unui lucru; care nu este esențial.
 

accesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
 

accidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.
2. secundar, neesențial.
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
 

detaliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. dettaglio, fr. détail)

1. element neesențial al unui lucru; amănunt.
2. în ~ = amănunțit.
3. lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar.
4. parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerată și izolat.
 

epizom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisome)

1. fragment cromozomic, element neesențial al celulei.
 

factologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. faktologiia)

1. viciu de concepție a unei opere literare sau științifice, aglomerarea de material faptic, neesențial.
 

hors-d’oeuvre

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hors-d’oeuvre)

1. parte neesențială, digresiune.
2. gustare, aperitiv.