Dictionar

nefertil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + fertil)

1. lipsit de fertilitate; infertil.
2. care nu este fertil, care nu produce nimic sau prea puțin; improductiv, neproductiv.
3. (fig.) care nu produce nimic, nu dă rezultate; care oferă puțin de spus.
4. (antonim) fertil.
 

fertil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fertile, lat. fertilis)

1. (despre plante, sol) bogat, roditor, productiv.
2. (despre animale) apt pentru a se reproduce.
3. vârstă ~ă = vârstă în limitele căreia femeia sau bărbatul sunt apți pentru procreare.
4. (antonim) nefertil.
 

infertil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infertile, lat. infertilis)

1. care nu este fertil; nefertil, sărac, arid.
2. care nu este productiv; neroditor.
3. (fig.) fără rezultate.
4. (med.) infecund; sterp, steril.
5. (antonim) fertil.
 

sterilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. stérilité, lat. sterilitas)

1. însușirea, starea a ceea ce este steril; incapacitate de reproducere; nefertilitate, sterpitudine.
2. (fig.) incapacitate, neputință de a realiza ceva; (p. ext.) sărăcie (în idei etc.); platitudine.
 

supramaturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surmaturation)

1. stadiu al semințelor și fructelor ajunse la maturitate.
2. ~ ovariană = totalitatea modificărilor care survin într-un ovul rămas nefertilizat o perioadă mai lungă decât cea normală.
 

adinamandrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. adynamandria)

1. (bot.) incapacitate funcțională a staminelor sau a androceului din floare.
2. (bot.) alogamie neurmată de fecundare.
3. (bot.) nefertilitatea polenului pe stigmatul unei flori.