nega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. negare)

1. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta.
2. a dezminți.

abnega

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.

autonega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + nega)

1. refl. a se nega (pe sine însuși).

denega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. denegare)

1. a nega, a tăgădui; a refuza.

negândire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + gândire)

1. lipsă de încredere, de prevedere, de judecată sau înțelepciune.

negândit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. adv.  
Etimologie: (ne- + gândit)

1. I. care nu este gândit suficient.
2. care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat.
3. (reg; despre oameni) prefăcut.
4. (înv., reg.) care nu are (din naștere) facultatea de a gândi; necugetat.
5. (reg.; fig.) grosolan.
6. II. (loc. adverb.) pe ~e = în mod neașteptat, deodată; prin surprindere.
7. III. (neobișnuit) fără să gândească; irațional.

negație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.
2. judecată, propoziție care neagă ceva.
3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).
4. cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții.
5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.
6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.
7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.

abjura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credință, o doctrină, o opinie.

abnega

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

aeroionizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.