Rezultate secundare (Negoţ,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. agora)
1. piaţă publică a oraşelor greceşti antice în care se concentrau viaţa civică şi negoţul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mercerie)
1. obiecte mărunte întrebuinţate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunţişuri.
2. negoţul cu astfel de obiecte.
3. magazin unde se vând aceste articole.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (neguțător + -esc)
1. care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor; care ține de comerț, privitor la comerț; negustoresc.
2. (var.) (înv.) negoțătoresc, negoțitoresc, neguțitoresc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scândură + -ărie)
1. totalitatea scândurilor din care este construit un obiect; scândurăraie.
2. mulțime de scânduri; scândurăraie.
3. partea de lemnărie a unui obiect.
4. (prin ext.) obiect făcut din scânduri; (înv.) scândurime.
6. (ieșit din uz) negoț cu scânduri.