Dictionar

Nejudecat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + judecat)

1. care nu a fost adus în fața instanței judecătorești.

2. (rar) nechibzuit.

3. (antonim) judecat.


Nejudecată

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + judecată)

1. lipsa unei judecăți cu sentință.

2. (loc. adverb.) cu ~ = fără a fi fost judecat; fără o sentință de condamnare; în mod samavolnic.