Rezultate secundare (Nelegiuit,):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. sacrilegus)
1. (cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; profanator; (prin ext.) nelegiuit, blestemat.
2. (acțiune) care încalcă ceva sacru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. schélérat, lat. sceleratus)
1. criminal, ucigaş, nelegiuit, ticălos.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (păgân + -os)
1. (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie o nelegiuire; nelegiuit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (criminalic + -esc)
1. specific crimei; care se referă la crimă; de crimă, criminal, nelegiuit.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măscări + -ciune)
1. vorbă, gest, purtare trivială sau hazlie; (înv.) măscărie, (înv.) măscăritură.
2. lucru neserios; obicei, practică nelegiuită.