OK
X
sacrileg, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (lat. sacrilegus)
1.
(cel)
care
săvârșește
un
sacrilegiu;
profanator;
(prin
ext.)
nelegiuit,
blestemat.
2.
(acțiune)
care
încalcă
ceva
sacru.
scelerat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. schélérat, lat. sceleratus)
1.
criminal,
ucigaș,
nelegiuit,
ticălos.
păgânos, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (păgân + -os)
1.
(despre
acțiuni,
atitudini
etc.
ale
oamenilor)
care
constituie
o
nelegiuire;
nelegiuit.
criminalicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (criminalic + -esc)
1.
specific
crimei;
care
se
referă
la
crimă;
de
crimă,
criminal,
nelegiuit.
măscăriciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (măscări + -ciune)
1.
vorbă,
gest,
purtare
trivială
sau
hazlie;
(înv.)
măscărie,
(înv.)
măscăritură.
2.
lucru
neserios;
obicei,
practică
nelegiuită.