Dictionar

sacrileg, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (lat. sacrilegus)

1. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (prin ext.) nelegiuit, blestemat.
2. (acțiune) care încalcă ceva sacru.
 

scelerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. schélérat, lat. sceleratus)

1. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos.
 

păgânos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (păgân + -os)

1. (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie o nelegiuire; nelegiuit.
 

criminalicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (criminalic + -esc)

1. specific crimei; care se referă la crimă; de crimă, criminal, nelegiuit.
 

măscăriciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (măscări + -ciune)

1. vorbă, gest, purtare trivială sau hazlie; (înv.) măscărie, (înv.) măscăritură.
2. lucru neserios; obicei, practică nelegiuită.