Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avidité, lat. aviditas)
1. însuşire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.
2. (chim.) proprietate a unor substanţe de a reacţiona cu intensitate faţă de altele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commandité)
1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societăţii în comandită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illimité, lat. illimitatus)
1. care nu are limite vizibile; nelimitat, fără margini.
2. care nu are dimensiunea determinată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incontrôlable)
1. care nu poate fi controlat, stăpânit; care este scăpat de sub control; necontrolabil.
2. (prin ext.) cu un câmp de acţiune extrem de larg, nelimitat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inépuisable)
1. care nu poate fi epuizat; (şi fig.) interminabil; de neepuizat.
2. (prin ext.) extrem de bogat; cu resurse nelimitate.
3. (antonime) epuizabil, limitat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.
Origine: (lat. infinitus, fr. infini)
1. I. care nu are nici început și nici sfârșit.
2. care este nemărginit și nelimitat (în spațiu și timp); (prin ext.) foarte mare, considerabil.
3. care există în număr nelimitat.
4. care nu poate fi evaluat, care este incalculabil.
5. II. (fil.) însuşirea materiei de a fi nelimitată şi inepuizabilă în spaţiu şi timp.
6. III. (mate.) mărime care nu este finită.
7. (mate.) mărime care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată, reprezentată prin semnul ∞ .