OK
X
neliniștitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + liniștitor)
1.
care
provoacă
o
stare
de
agitație;
(înv.)
neodihnitor.
2.
care
neliniștește,
îngrijorează;
îngrijorător.
agita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
1.
tr.
a
clătina,
a
flutura.
2.
a
ațâța,
a
instiga
la
revoltă.
3.
a
produce
vâlvă
în
public.
4.
refl.
(fam.)
a
se
frământa.
5.
a
se
zbuciuma,
a
fi
neliniștit.
agitat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (agita)
1.
care
se
agită;
(despre
oameni)
neastâmpărat,
neliniștit.
2.
(fig.)
tulburat,
nervos.
3.
(despre
o
epocă)
frământat.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.
angoasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. angoisser)
1.
a
da
o
stare
de
neliniște;
a
neliniști
(profund).
angoasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. angoissant)
1.
care
provoacă
angoasă,
îngrijorare
profundă;
neliniștitor.
2.
(antonim)
securizant.
anxios, -oasă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. anxieux)
1.
(cel)
care
suferă
de
anxietate,
care
simte
anxietate.
2.
(persoană)
care
își
face
griji
(sau
temeri)
nemotivate;
(om)
neliniștit,
îngrijorat.