Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précédent, lat. praecedens)
1. adj. premergător, anterior.
2. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă.
3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.