Dictionar

Rezultate secundare (Nemernic,):

Bandit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.

2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.

3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.


Indignitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indignité, lat. indignitas)

1. calitatea unei persoane nedemne; lipsă de demnitate; nemernicie.

2. ceea ce face pe cineva nedemn de a primi un bun material sau un titlu de recunoaștere.

3. (antonim) dignitate.


Infam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infâme, lat. infamis)

1. demn de dispreţ, josnic, nemernic, nedemn.

2. (fig.) oribil, groaznic.


Infamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)

1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.

2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.


Mizerabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. misérable, lat. miserabilis)

1. (şi s.) ticălos, mârşav, nemernic.

2. (fig.) aspru, rău.

3. lipsit de valoare, prost, rău.

4. neîngrijit, vrednic de plâns.


Păcătoșenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (păcătos + -enie)

1. faptul de a fi păcătos; caracter păcătos.

2. lucru sau ființă păcătoasă; stare de decădere.

3. faptă de om păcătos; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie.

4. (rar) boală gravă (care duce la degradarea fizică).