Rezultate principale (Nemulţumire,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + mulțumire)
1. faptul de a fi nemulțumit, starea celui nemulțumit; supărare, mâhnire.
4. (antonime) mulțumire, satisfacție.
Rezultate secundare (Nemulţumire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)
1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysphorie)
1. tulburare a dispoziţiei caracterizată prin tristeţe profundă şi nemulţumire de sine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. frustration)
1. acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrare.
2. starea celui care este frustrat; stare mentală de nemulțumire caracterizată printr-un dezechilibru între o dorință sau o așteptare și realizarea ei efectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insatisfaction, lat. insatisfactio)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ressentiment)
1. sentiment ostil faţă de cineva, izvorât dintr-o nemulţumire mai veche; antipatie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rumeur, lat. rumor)
1. zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp, exprimând nemulţumire, surpriză etc.