Dictionar

Rezultate principale (Nemulţumire,):

Nemulțumire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + mulțumire)

1. faptul de a fi nemulțumit, starea celui nemulțumit; supărare, mâhnire.

2. neajuns, neplăcere, necaz.

3. (var.) (reg.) nemulțămire.

4. (antonime) mulțumire, satisfacție.


Rezultate secundare (Nemulţumire,):

Beatnic

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire şi stridenţă, vrea să-şi afişeze nemulţumirea şi protestul faţă de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete şi ţinută neîngrijită.


Disforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysphorie)

1. tulburare a dispoziţiei caracterizată prin tristeţe profundă şi nemulţumire de sine.


Frustraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. frustration)

1. acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrare.

2. starea celui care este frustrat; stare mentală de nemulțumire caracterizată printr-un dezechilibru între o dorință sau o așteptare și realizarea ei efectivă.

3. (var.) frustrațiune.

4. (antonim) satisfacție.


Insatisfacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insatisfaction, lat. insatisfactio)

1. nemulţumire, neplăcere.


Resentiment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ressentiment)

1. sentiment ostil faţă de cineva, izvorât dintr-o nemulţumire mai veche; antipatie.


Rumoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rumeur, lat. rumor)

1. zgomot confuz de voci care se aud în acelaşi timp, exprimând nemulţumire, surpriză etc.