Dictionar

Rezultate secundare (Nenorocire,):

Catastrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.

2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.


Cominaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)

1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunţă, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.


Compătimi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. compatir)

1. a avea, a manifesta milă faţă de suferinţele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona.


Consolabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolable)

1. care poate fi consolat.

2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.

3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.


Detresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détresse)

1. stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare.

2. nenorocire, stare critică.


Dezastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)

1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.