Rezultate secundare (Nenorocire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)
1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunţă, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. compatir)
1. a avea, a manifesta milă faţă de suferinţele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolable)
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détresse)
1. stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)
1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.