Dictionar

Rezultate principale (Neokantianism,):

Neokantianism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)

1. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate și metodă, căutând asimileze noile rezultate ale științelor în perspectiva unei reedificări a logicii și a teoriei cunoașterii pe bazele idealismului.


Rezultate secundare (Neokantianism,):

Neokantian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-kantien)

1. I. referitor la neokantianism (teorie filozofică de inspirație kantiană, care privește atât moralitatea, cât și cunoașterea).

2. II. adept al neokantianismului.