Rezultate principale (Neoraționalism,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néo-rationalisme)
1. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime.
Rezultate secundare (Neoraționalism,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (neoraţional/ism/ + -ist)
1. I. referitor la neoraționalism, curent filozofic din secolul XX care dorește să relanseze aspecte ale raționalismului.
2. II. adept al neoraționalismului.