Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néoréalisme, it. neorealismo)
1. curent în filozofia contemporană care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente.
2. doctrină literară sau artistică inspirată din realism.
3. mișcare artistică în cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de problemele sociale, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți.
4. mișcare artistică și cinematografică, dezvoltată în Italia (și Portugalia) între anii 1940 și 1950, care vrea să descrie realitatea așa cum este, fără a-i ascunde problemele și nedreptățile.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néoréaliste)
1. I. referitor la neorealism (tendință artistică a secolului XX care se manifestă printr-o întoarcere la realism).
2. II. adept al neorealismului.