Dictionar

Impenetrabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impénétrable, lat. impenetrabilis)

1. prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut.

2. (fig.) de neînţeles, de nepătruns; ascuns.

3. (fiz.) care ocupă un spaţiu în aşa fel încât exclude din acel loc alt corp; care nu se poate întrepătrunde.


Indiscernabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indiscernable)

1. care nu se poate discerne; de nepătruns.


Insondabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insondable)

1. (despre ape) care nu se poate sonda; foarte adânc.

2. (fig.) care nu poate fi cercetat, analizat; de nepătruns.


Opac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opaque, lat. opacus)

1. lipsit de transparenţă, prin care nu străbate lumina.

2. dens, de nepătruns.

3. lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos.

4. (fig.) lipsit de inteligenţă; mărginit, obtuz.


întunecime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întuneca + -ime)

1. întuneric de nepătruns; beznă, obscuritate.

2. (pop.) ~ de soare = eclipsă de soare.

3. (fig.) lipsă de civilizație; lipsă de cultură; incultură.

4. (antonim) lumină.


întunecăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (întuneca + -[ă]ciune)

1. întuneric adânc, de nepătruns; întunecime.

2. (fig.) nebunie.