neplăcere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + plăcere)

1. stare sufletească produsă de ceva neplăcut, supărător; silă, dezgust.
2. necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.
3. (antonim) plăcere.

dezagreabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.

dezagrement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. désagrément)

1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.
2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.

inconfort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconfort)

1. disconfort; neplăcere.

insatisfacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insatisfaction, lat. insatisfactio)

1. nemulțumire, neplăcere.

serviciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. service, lat. servitium)

1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
2. slujbă, post, funcție.
3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.
5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.
7. ajutor, sprijin dat cuiva.
8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.
9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.
10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.
11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.
13. ~ divin = slujbă religioasă.
14. (sport) punerea în joc a mingii.

supărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. supăra)

1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.
2. povară, piedică.
3. deranj, stricăciune, pagubă.
4. întristare, mâhnire, amărăciune.
5. mânie, iritare, furie.
6. fără (sau să nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl întrebăm ceva.