Parte de vorbire: adj. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. embêtant)
1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exponere)
1. tr. a reda prin cuvinte, a relata.
2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate.
3. a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc.
4. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil.
5. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intrépide, lat. intrepidus)
1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. miseria, fr. misère)
2. aspect exterior care dovedeşte o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.
3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, şicane.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. tragique, lat. tragicus)
1. adj. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie.
2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest.
3. (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal.
4. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase.
5. a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ne- + ajuns)
1. greutate, dificultate, neplăcere, necaz.
2. lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj.
3. a-i face cuiva ~uri = a-i cauza neplăceri, a-l șicana.