Dictionar

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.
 

aneritropoieză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anerythropoïèse)

1. neputință a măduvei oaselor de a produce eritrocite.
 

anomie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc.
 

decapita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décapiter)

1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului.
2. a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.
3. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc.
 

derelicțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déréliction)

1. (fil.) stare de însingurare și neputință, de împotrivire în fața unui destin amenințător și implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă și ostilă.
 

diabet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diabète)

1. boală care prin neputința organismului de a utiliza zahărul din alimentație, determinând creșterea cantității acestuia în sânge (hiperglicemie) și în urină (glicozurie).