Rezultate secundare (Nerușinare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudicité)
1. caracterul a ceea ce este impudic.
2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.
3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.
4. (antonime) pudicitate, pudoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impudeur)
1. lipsă de pudoare, de ruşine; neruşinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insolence, lat. insolentia)
1. obrăznicie, impertinenţă; neruşinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toupet)
1. îndrăzneală obraznică; cutezanţă, impertinenţă, neruşinare.
2. (teatru) şuviţă de păr de diferite culori, care se lipeşte la marginea părului, pe frunte, şi se piaptănă cu părul propriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndrăzni + -eală)
1. atitudine sau purtare îndrăzneață; caracter îndrăzneț; curaj, cutezanță, îndrăznire.
2. faptă curajoasă sau îndrăzneață; insolență, nerușinare, obrăznicie.
3. (înv.) trecere pe lângă cineva.
4. (loc. adv.) cu ~ = cu curaj; cu obrăznicie; pe față, deschis.
5. (expr.) a(-și) lua ~a = a îndrăzni.