Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. imperfectus, după fr. imparfait)
1. adj. (şi adv.) care nu este perfect; nedesăvârşit.
2. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acţiune neterminată, de durată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (isprăvi)
1. care nu este isprăvit, care este lăsat neterminat.
2. care nu se termină niciodată, care n-are capăt sau sfârșit; infinit.
3. (și subst.) (persoană) care nu are nici o situație, nici un rost.
4. (și subst.) (om) incapabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cârcăli)
1. lucru neterminat, făcut de mântuială.
2. (reg.) materie murdară care acoperă sau îmbâcsește ceva; murdărie.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (îmbalansa)
1. (despre activități) neterminat; încurcat; amânat.
Parte de vorbire: I. adj. (înv., reg.); II. s.n. (înv., reg.)
Origine: (înfrunți)
1. I. care este început și neterminat.
2. II. lucrare începută, dar neterminată; (înv., reg.) înfrunțeală, (înv., pop.) înfrunțitură.