Dictionar

Netrebnicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (netrebnic + -ie)

1. fel de a fi al celui netrebnic; faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; nemernicie, josnicie.


Bandit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.

2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.

3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.


Canalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canaglia, fr. canaille)

1. netrebnic, mişel, ticălos.


Dalmaţian 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dalmatien)

1. dalmat.

2. (fig.; despre biografia, comportamentul cuiva) pătat de atitudini degradante; (despre oameni) secătură, om de nimic, netrebnic.


Porc

Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. porcus)

1. mamifer omnivor, cu capul de formă conică și cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, care este domesticit și crescut pentru carnea și grăsimea lui; (în special) masculul adult al speciei.

2. ~ sălbatic (sau mistreț) = mistreț.

3. (prin restr.) carne de porc.

4. ~ proaspăt = carne de porc proaspăt ucis, nici sărată, nici afumată.

5. ~-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi; (și la sg.) animal care face parte din acest gen.

6. ~-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși.

7. epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos.

8. (fam.) persoană a cărei murdărie, comportament fizic, atitudine morală sau intelectuală trezește un dezgust profund.

9. (expr.) ~ de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos.

10. (expr.) a tăcea ca ~ul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri.

11. (expr.) a mâna ~ii la jir = a sforăi tare în somn.

12. (expr.) n-am păzit (sau n-am păscut) ~ii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția își permite gesturi de familiaritate.

13. (expr.) a îngrășa ~ul în ajun = a încerca (zadarnic) recupereze în ultimul moment timpul pierdut.

14. (expr.) a face (pe cineva) albie (sau troacă) de ~i = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele.


Abătătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (abate + -ătură)

1. gând ascuns, intenție netrebnică.


Netrebnicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (netrebnic + -ie)

1. fel de a fi al celui netrebnic; faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; nemernicie, josnicie.