neutralizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (neutraliza)

1. acțiunea de a (se) neutraliza și rezultatul ei; (înv.) neutralizație.
2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice.
3. regim internațional special la care este supus un teritoriu.
4. scoatere din acțiune, distrugere a unui obiectiv inamic.
5. (chimie) reacție chimică dintre un acid și o bază din care rezultă o soluție neutră (o sare).
6. (fizică) compensare a cuplajului dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric; inserarea unui circuit într-un amplificator pentru a elimina oscilația parazită.
7. (imunologie) inactivarea agentului patogen de anticorpi.

depiclare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + piclare)

1. neutralizare a acidului pătruns în piele în timpul piclării.

detoxificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détoxication)

1. ansamblu de procese biologice prin care un organism neutralizează și elimină produsele toxice rezultate din diversele metabolisme.
2. neutralizare și înlăturare a substanțelor toxice din nutrețuri și alimente.

inactivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (inactiva)

1. acțiunea de a inactiva și rezultatul ei; operație sau proces prin care ceva este făcut inactiv; inactivizare.
2. suprimarea activității biochimice sau biologice a unei substanțe sau organism, folosind un agent fizic sau chimic.
3. suprimare a acțiunii unei substanțe toxice asupra organismului; neutralizare.
4. (antonim) activare.

neutraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. neutraliser)

1. tr. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune).
2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
3. tr., refl. a (se) face neutru.
4. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare.

recombinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (recombina)

1. acțiunea de a recombina.
2. (fiz.) neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar.
3. (biol.) apariție a unui nou genotip prin schimb de material genetic între doi parentali care diferă prin două proprietăți ereditare.

rerafinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (re1- + rafinare)

1. tratament suplimentar aplicat uleiurilor vegetale după neutralizarea lor cu alcalii, pentru reducerea culorii uleiurilor rafinate.
2. operație aplicată produselor rezultate la prima rafinare a alcoolului etilic.