Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inusité)
1. care nu se foloseşte; neobişnuit; neuzitat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. suplléant)
1. s. m. f., adj. suplinitor.
2. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat).
3. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură.