noţiune
Etimologie: (fr. notion, lat. notio)
1. formă a cunoaşterii raţionale care denumeşte o clasă de obiecte cu însuşiri esenţiale comune.
2. cunoştinţă, idee cu caracter general asupra unui lucru.
3. (pl.) cunoştinţe, principii fundamentale ale unei discipline, ale unui domeniu etc.
prenoțiune
Etimologie: (fr. prénotion)
1. (logică) prima noțiune, noțiune preliminară.
2. cunoaștere obscură și superficială pe care cineva o are despre un lucru, înainte de a-l fi examinat.
aberaţie
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
abstracţie
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)
1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.
acultural, -ă
Etimologie: (a- + cultural)
1. (se spune despre cineva) care nu are noţiunea de cultură.
amoral, -ă
Etimologie: (fr. amoral)
1. care nu are noţiunea de moralitate.
anaforic, -ă
Etimologie: (fr. anaphorique)
1. (despre cuvinte) care reia o noţiune, o idee deja exprimată.
autosemantic, -ă
Etimologie: (germ. autosemantisch)
1. (despre cuvinte) cu sens de noţiune.