Rezultate secundare (Nobil,):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
1. adj. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos.
2. metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă.
4. s. m. f. persoană care face parte din nobilime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nobiliaire)
Parte de vorbire: s.
Origine: (nobil + -ime)
1. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deţine un titlu de nobleţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. nobilissimus)
1. înalt demnitar bizantin, care urma în ierarhie după împărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. nobilissimatus)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angélique, lat. angelicus)
2. (fig.) serafic, nobil, pur.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aristo-, cf. gr. aristos „cel mai bun, foarte distins”)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)
1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. armoiries)
1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)
1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.