Dictionar

Rezultate secundare (Nobil,):

Nobil, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)

1. adj. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos.

2. metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă.

3. distins, grațios, elegant.

4. s. m. f. persoană care face parte din nobilime.


Nobiliar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nobiliaire)

1. care aparţine nobilimii.


Nobilime

Parte de vorbire: s.
Origine: (nobil + -ime)

1. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deţine un titlu de nobleţe.


Nobilissim

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. nobilissimus)

1. înalt demnitar bizantin, care urma în ierarhie după împărat.


Nobilissimat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. nobilissimatus)

1. demnitate de nobilissim.


Angelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angélique, lat. angelicus)

1. îngeresc, (ca) de înger.

2. (fig.) serafic, nobil, pur.


ARISTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aristo-, cf. gr. aristos „cel mai bun, foarte distins”)

1. „distins, nobil, perfect”.


Aristocrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.

2. II. membru al unei aristocrații, nobil.

3. (politică) susținător al aristocrației.

4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Armoarii

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. armoiries)

1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.


Banderie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.

2. detaşament de infanterie.