Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nobiliaire)
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. armoiries)
1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. baronnet, engl. baronet)
1. titlu de nobleţe ereditar, în Anglia, superior cavalerului și inferior baronului.
2. persoană care deține acest titlu nobiliar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. généalogie, lat. genealogia)
1. ordine cronologică a ascendenţei membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiaţie.
2. disciplină auxiliară a istoriei care studiază filiaţia familiilor domnitoare, nobiliare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lord)
1. (în Anglia) mare proprietar funciar, în evul mediu.
2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu.
3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului.
4. titlu al unor înalţi demnitari englezi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marquis)
1. titlu nobiliar între duce şi conte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. mister)
1. inv. (adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar) domn.