Dictionar

nomadism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nomadisme)

1. viață nomadă a unui grup, a unei populații etc.
2. sindrom patologic la unii psihopați, care se manifestă prin instabilitate a domiciliului.
 

seminomadism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. semi-nomadisme)

1. fel de viață în care agricultura ocazională se îmbină cu creșterea vitelor.
 

seminomad, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. semi-nomade)

1. în stare de seminomadism.
 

nomadic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv. (înv.)  
Etimologie: (ngr. νομαδιχός, germ. nomadisch)

1. I. care are caracteristicile de nomad sau nomadism; care se referă la nomazi, la nomadism.
2. care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu, mutându-se de pe un loc pe altul; nomad.
3. care se desfășoară în peregrinări; nomad.
4. care nu are caracter stabil; instabil, nomad.
5. II. în felul nomazilor.
6. dintr-un loc în altul.
7. în peregrinări.