dezonorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déshonorant)

1. care dezonorează; necinstit, rușinos.

glorificator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. glorificateur)

1. (cel) care glorifică.
2. I. care onorează și care oferă prestigiu.

naiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.
2. fără experiență, credul, inocent.
3. artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.
4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.
5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.

onorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. honorant)

1. care onorează (pe cineva).

onorător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (desuet)  
Etimologie: (onora + -tor)

1. care onorează; onorant.
2. (antonime) dezonorant, (înv.) dezonorator.