Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (noroi + -niță)
1. loc prăpăstios care se surpă mereu.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (noroi + -tură)
1. loc mocirlos rezultat din inundații.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débourbage)
1. acțiunea de a deburba; deburbare.
2. spălarea unui minereu noroios de argila care îl acoperă.
3. (oenologie) operația de limpezire a mustului, obținut prin presare directă, înainte de fermentație; faptul de a îndepărta burba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydro-élevator)
1. dispozitiv pentru înlăturarea noroiului în lucrări de hidromecanizare; elevator hidraulic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lahar)
1. curgere noroioasă care apare în cazul unor erupţii vulcanice însoţite de ploi abundente.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., it. limi-, cf. lat. limus „nămol, noroi”)
1. „mâl, nămol, noroi, mlaştină”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. limoneux)
2. de natura limonului.
3. (despre plante) care creşte pe locuri noroioase.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. limus)
1. teren alcătuit dintr-un amestec mai mult sau mai puțin consistent de pământ, nisip, materie organică și apă; pământ amestecat cu apa ploilor sau a zăpezilor și muiat; noroi, nămol.