Dictionar

noroiniță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (noroi + -niță)

1. loc prăpăstios care se surpă mereu.
 

noroitură

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (noroi + -tură)

1. loc mocirlos rezultat din inundații.
 

deburbaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débourbage)

1. acțiunea de a deburba; deburbare.
2. spălarea unui minereu noroios de argila care îl acoperă.
3. (oenologie) operația de limpezire a mustului, obținut prin presare directă, înainte de fermentație; faptul de a îndepărta burba.
 

hidroelevator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydro-élevator)

1. dispozitiv pentru înlăturarea noroiului în lucrări de hidromecanizare; elevator hidraulic.
 

lahar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lahar)

1. curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente.
 

LIMI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., it. limi-, cf. lat. limus „nămol, noroi”)

1. „mâl, nămol, noroi, mlaștină”.
 

limonos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. limoneux)

1. (despre ape) cu limon.
2. de natura limonului.
3. (despre plante) care crește pe locuri noroioase.
 

limus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. limus)

1. teren alcătuit dintr-un amestec mai mult sau mai puțin consistent de pământ, nisip, materie organică și apă; pământ amestecat cu apa ploilor sau a zăpezilor și muiat; noroi, nămol.