Rezultate secundare (Notoriu):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. notoire, lat. notorius)
1. cunoscut, ştiut de toţi; remarcabil, renumit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. notoriété)
1. însuşirea de a fi notoriu; celebritate, reputaţie, faimă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patenté)
1. care a obţinut o patentă; brevetat.
2. (fig.; despre oameni şi însuşirile lor) notoriu, evident, patent2.