Dictionar

fenomen 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénomène, gr. phainomenon)

1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor.
2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate.
3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară.
 

inova

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. innover, lat. innovare)

1. intr. a face o inovație.
2. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc.
 

inovație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innovation, lat. innovatio)

1. schimbare, modificare; noutate.
2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluții moderne, de perfecționări.
 

invenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invention, lat. inventio)

1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.
2. lucrul inventat.
3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.
 

misoneist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. misonéiste)

1. I. care este afectat de misoneism.
2. care manifestă un sentiment de ostilitate față de orice noutate sau schimbare.
3. II. adept al misoneismului.
 

novator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. novateur, lat. novator)

1. adj. înnoitor.
2. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare.